Disjunctor pentru tablou: cum alegi amperajul și curba potrivite

Aerul condiționat pornește și lumina din hol se stinge. Plita nouă merge zece minute, apoi toată bucătăria rămâne fără curent. În ambele cazuri, aparatul funcționează corect, iar cauza este un disjunctor ales greșit: fie amperajul nu se potrivește cu circuitul, fie curba de declanșare nu se potrivește cu felul în care pornește consumatorul.

Disjunctor sau siguranță automată: același aparat, două nume

În tabloul unei locuințe, „disjunctor” și „siguranță automată” denumesc același aparat modular, montat pe șină DIN. Primul termen este cel tehnic, al doilea este cel folosit în vorbirea curentă și în majoritatea magazinelor. Aparatele de acest tip pentru locuințe se încadrează în standardul SR EN 60898-1.

Un disjunctor electric face două lucruri. Declanșatorul termic protejează la suprasarcină: întrerupe circuitul, cu întârziere, atunci când curentul depășește mult timp valoarea nominală și cablul începe să se încălzească. Declanșatorul electromagnetic protejează la scurtcircuit: întrerupe instantaneu la curenți foarte mari.

Două produse poartă nume apropiate și se confundă cu el. Disjunctorul termo-magnetic pentru motoare are o plajă de reglaj, de exemplu 6–10 A, și se alege după curentul motorului, nu după cablu. Pe eOrion, aceste aparate stau într-o categorie separată, „Demaroare și disjunctoare”, iar cele pentru tabloul locuinței sunt la „Siguranțe automate”. Siguranța diferențială are alt rol, protecția la curenți de defect, și se montează împreună cu disjunctorul, nu în locul lui.

Amperajul: se alege după cablu, nu după aparat

Curentul nominal al disjunctorului protejează conductorul. Aparatul trebuie să întrerupă alimentarea înainte ca acel cablu să se supraîncălzească, iar asta fixează limita de sus. De aceea, primul lucru de aflat este secțiunea conductorului de pe circuit, apoi ce consumatori stau pe el.

Valorile uzuale în locuințe sunt:

• circuit de iluminat, conductor de 1,5 mm²: 10 A;

• circuit de prize, conductor de 2,5 mm²: 16 A;

• aer condiționat, circuit dedicat de 2,5 mm²: 16 A;

• boiler sau cuptor electric, circuit dedicat de 2,5 mm²: 16 A;

• plită electrică monofazată de 6–7 kW, circuit dedicat de 6 mm²: 32 A;

• plită racordată trifazat: disjunctor trifazic, uzual 16 A pe fază.

Acestea sunt repere, nu o dimensionare. Lungimea traseului, modul de pozare și numărul de circuite din același tub schimbă curentul pe care îl suportă un cablu, iar calculul final îl face un electrician autorizat.

Regula care decurge de aici este simplă. Pe un circuit de prize cu conductor de 2,5 mm², disjunctorul rămâne la 16 A, chiar dacă pe acel circuit ai adăugat un aparat mare. Dacă puterea cerută depășește circuitul, soluția este un circuit dedicat, cu cablul lui, nu un disjunctor mai mare pe cablul vechi.

Curba de declanșare la disjunctor: B, C sau D

Curba arată la ce multiplu al curentului nominal declanșează instantaneu partea electromagnetică. Nu schimbă protecția la suprasarcină, ci doar toleranța la vârful scurt de curent din momentul pornirii.

• Curba B: declanșare instantanee la 3–5 ori curentul nominal. Pentru iluminat și pentru consumatori rezistivi, fără vârf la pornire.

• Curba C: declanșare la 5–10 ori curentul nominal. Pentru consumatori cu motor sau compresor și pentru circuite cu multe surse electronice.

• Curba D: declanșare la 10–20 de ori curentul nominal. Pentru motoare cu pornire grea și transformatoare.

Boilerul, cuptorul și plita cu rezistențe sunt consumatori rezistivi: nu au curent de pornire, așa că nu cer o curbă mai tolerantă. Dacă disjunctorul lor declanșează, cauza este suprasarcina, adică amperajul sau cablul, și nu se rezolvă schimbând curba.

Aerul condiționat, pompa și hidroforul au motor și trag la pornire, pentru o fracțiune de secundă, de câteva ori curentul normal. Pentru un aer condiționat pe circuit dedicat de 2,5 mm², alege un disjunctor de 16 A cu curba C. Pe un circuit de iluminat de 1,5 mm², un disjunctor de 10 A cu curba B este alegerea uzuală; dacă circuitul alimentează multe corpuri LED și declanșează exact la aprindere, treci la 10 A cu curba C, nu la 16 A.

Curba D are sens acolo unde nici C nu ține la pornire: un compresor de atelier, o pompă cu pornire grea, un transformator. Se alege doar la recomandarea electricianului, care verifică dacă instalația poate produce, la scurtcircuit, un curent suficient de mare pentru ca aparatul să declanșeze instantaneu.

Capacitatea de rupere și numărul de poli

Capacitatea de rupere este curentul maxim de scurtcircuit pe care disjunctorul îl poate întrerupe fără să se distrugă. Valorile curente sunt 4,5 kA, 6 kA și 10 kA. Alegerea nu ține de preferință, ci de curentul de scurtcircuit posibil în punctul în care stă tabloul, valoare pe care o stabilește electricianul.

Numărul de poli spune câte conductoare sunt întrerupte odată. Pe circuitele monofazate se folosesc variantele 1P, care întrerupe doar faza, 1P+N și 2P, care întrerup și nulul. Pe rețeaua trifazată se folosesc 3P, 3P+N și 4P. Un disjunctor trifazic se alege doar pentru un consumator trifazat, conform schemei de racordare din fișa aparatului.

Cum citești marcajul de pe aparat

Toate cele patru valori sunt tipărite pe fața disjunctorului, așa că le poți verifica și la aparatele deja montate. Litera urmată de un număr, de exemplu C16, înseamnă curba C și curent nominal de 16 A. Un B10 este curba B, 10 A. Numărul încadrat într-un dreptunghi, de exemplu 6000, este capacitatea de rupere exprimată în amperi, adică 6 kA. Alături apare tensiunea nominală, 230 V sau 230/400 V.

Marcajul ajută în două situații. Când înlocuiești un disjunctor defect, noul aparat trebuie să aibă aceleași valori, dacă circuitul nu s-a schimbat. Când extinzi tabloul, vezi dintr-o privire ce protecții există deja și ce amperaj are fiecare circuit.

Contează și lățimea. Un pol ocupă de regulă un modul de 18 mm pe șina DIN, iar un aparat cu mai mulți poli ocupă mai multe module. Într-un tablou aproape plin, numărul de module rămase libere decide ce variantă încape, așa că merită numărate înainte de comandă.

Greșeli frecvente la alegerea disjunctorului

Cea mai răspândită este mărirea amperajului ca să nu mai declanșeze. Un disjunctor de 25 A pe un cablu de 2,5 mm² nu mai declanșează, dar nici nu mai protejează cablul, care se poate încălzi în perete fără ca nimic să întrerupă circuitul.

A doua este schimbarea curbei acolo unde problema e suprasarcina. Curba C nu ajută un circuit de prize pe care funcționează în același timp un radiator, un fier de călcat și o mașină de spălat.

A treia este confuzia dintre produse: un disjunctor de motor montat pe un circuit de prize sau un diferențial considerat suficient fără disjunctor.

A patra este capacitatea de rupere aleasă după preț. Diferența dintre 4,5 kA și 6 kA nu se vede în funcționarea de zi cu zi, ci doar în momentul unui scurtcircuit.

Întrebări frecvente

Care este diferența dintre un disjunctor și o siguranță automată?

În tabloul unei locuințe, niciuna: sunt două nume pentru același aparat modular. Disjunctorul pentru motoare, cu plajă de reglaj, este un produs diferit.

Ce amperaj trebuie să aibă disjunctorul pentru prize?

Pe un circuit cu conductor de 2,5 mm², valoarea uzuală este 16 A. Amperajul se stabilește după secțiunea cablului, iar dimensionarea finală o face electricianul autorizat.

Când aleg curba C în locul curbei B?

Când circuitul alimentează un consumator cu motor sau compresor, care are vârf de curent la pornire. Pentru iluminat și consumatori rezistivi, curba B este suficientă.

Disjunctorul sare când pornește un aparat. Pun unul mai mare?

Nu. Dacă declanșează exact la pornire, se verifică întâi curba, la același amperaj. Dacă declanșează după câteva minute, circuitul este supraîncărcat.

Disjunctorul înlocuiește siguranța diferențială?

Nu. Disjunctorul protejează cablul la suprasarcină și scurtcircuit, iar diferențiala protejează la curenți de defect. Se folosesc împreună.

Alege în categoria Siguranțe automate de pe eOrion curentul nominal și codul de curbă stabilite pentru circuitul tău, apoi restrânge lista după capacitatea de rupere și numărul de poli.